257 poze   35317 vizite

GASTE emden

Cresterea gastelor pentru consum propriu sau ca afacere

In timp ce noi, romanii, preferam sa crestem rate, in Franta, Ungaria sau Israel se cresc in mod prioritar gaste, pentru ca acestea necesita conditii mai rustice si mai ieftine de adapost si furajare, si, pe deasupra, furnizeaza un ficat gras net superior celui de rata.

Gaştele sunt pasari de curte uşor de ingrijit, cresc repede şi au o sanatate robusta, fiind foarte rezistente la imbolnaviri.

Deşi mai putin populare decat gainile, interesul manifestat pentru creşterea de gaste in gospodarie este in creştere.

Astfel, gastele au nevoie de temperaturi de crestere mai scazute, de constructii mai ieftine si de concentrate mai putine, deoarece ele consuma atat iarba verde, direct prin pasunat, cat si plante acvatice. In plina iarna, matca de gaste se poate adaposti foarte bine in soproane nepretentioase, iar vara o simpla pasune sau miriste este suficienta. Toate acestea inseamna costuri mai reduse pentru micul fermier.

Gaştele sunt pasarile cele mai indicate pentru a trage foloase de pe urma luncilor ori paşunilor nefolosite. Daca mai exista şi un izlaz ori o mica apa curgatoare in vecinatate, atunci aveti asigurat locul ideal pentru dezvoltarea armonioasa a gastelor dumneavoastra.

Rase de gaste

Gastele se clasifica astfel:
- gaste din rase grele - peste 8 kg
- gaste din rase semigrele (5-8 kg) -gaste din rase usoare (sub 5 kg)

Au importanta ca mari producatoare de carne, pentru realizarea de ficat gras, la gastele indopate, dar si pentru realizarea de hibrizi comerciali, pentru ameliorarea raselor locale.

Rasa Emden are penajul de culoare alba, pe toata suprafata corpului, cu ciocul si picioarele de culoare portocalie. Gastele din aceasta categorie sunt de greutate mare , de 7-9 kg si de 9-12 kg la gascan, iar supuse la ingrasat pot atinge 15 kg. Productia de oua este de 35-50 oua/an, cu greutate intre 160-200 gr.

Pe langa productia de carne si oua, este foarte apreciata productia de puf de 200 gr/cap, la taiere si 300-400 gr prin jumulire repetata de 2-3 ori pe an. Gastele Emden, nu sut bune mame, iar bobocii sunt sensibili si dificil de crescut in primele 10-12 zile de viata.

Viteza de crestere este destul de ridicata, realizand la 2 luni, o greutate de 4 kg/cap. Aceasta se poate realiza princresterea lor pe pasuni, care au o compozitie floristica valoroasa (leguminoase perene)

Rasa de gaste Toulouse s-a creat in Franta, pretandu-se pentru cresterea in complexe industriale, pretadu-se pentrucresterea intensiva de carne, avand un schelet fin si o carne de calitate superioara. Se preteaza pentru productiade ficat gras, atingand greutatea medie de 1 kg, iar la plus variante de 2-2,5 kg.

Greutatea corporala la femele este de 7-8 kg/cap, iar la gascani de 7-10 kg/cap, dar prin ingrasare se poate ajungela 15-16 kg.Productia anuala de oua este de 35-55 oua, iar greutatea fiind de 180-220gr/ou. Datorita greutatii corporale mari aceste gaste nu sunt closti si mame bune.

Rasa Holmogor. Gastele acestei rase au greutati de 7-8 gg/cap la femele si 9-10 kg/cap la gascani. Este o rasa robusta, rezistenta, la varsta de 28 de saptamani bobocii realizeaza greutati asemanatoare pasarilor adulte.

Productia de oua este de 20-30 buc./an, cu o greutate a oualor de 180-190 gr./ou. Gastele sunt bune closti si bune mame, productia de carne este mare, valorificand foarte bine pasunea.
Pentru carne mai sunt cautate si rasele de gaste: Pomerania si Diepholz.

Adapostul pentru cresterea gastelor
Adapostul se poate construi cu destula uşurinta insa el trebuie sa fie incapator şi sa le permita sa se simta in siguranta, la adapost de pradatori. Spatiul de mişcare pentru gaste este important şi se stabileşte in functie de varsta pasarilor.

Astfel, pe metru patrat cu un aşternut bun pot fi crescuti in conditii avantajoase 50 de boboci de gasca de o zi. Aşternutul poate fi din paie de cereale, rumeguş sau talaş si trebuie schimbat periodic pentru a-l pastrat uscat.

In timpul creşterii, pana la sfarşitul celei de-a treia saptamani pot fi crescuti cca. 15-10 pui de gasca/mp. Din cea de-a patra saptamana, pana la taiere, cca. 4 gaste pe mp. Daca dispuneti de un adapost dotat cu podelele din sarma impletita, densitatea poate fi mai mare cu o treime.

In ceea ce priveşte adapostul trebuie sa fie suficient de aerisit si pentru asta el va fi prevazut cu ferestre, guri de aerisire sau ventilatoare. In primele 4 - 5 saptamani, bobocii de gasca se cresc in incaperi incalzite, bine termoizolate, numite puiernite sau hale de demaraj.

Hranirea si adaparea gastelor

Pasarile trebuie sa aiba apa tot timpul la dispozitie. In functie de temperatura ambientala, nevoia zilnica de apa a unei gaşte in curs de ingraşare insumeaza in prima saptamana de viata cca. 0.05 l pe zi şi se ridica la 0.1 l in urmatoarele saptamani, pana la cca. o jumatate de litru zilnic.

Este suficient daca pasarea poate atinge şi absorbi apa introducand ciocul 1 cm in adapatoare. Atentie, apa din vase trebuie schimbata frecvent deoarece resturile de furaje pot fermenta şi cauza astfel imbolnavirea gastelor.

Ca hrana, gastele pot consuma furaj granulat ori macinat. Primul are avantajul ca reduce risipa si gastele cresc mai repede. Cel de-al doilea necesita si un vas cu apa in apropiere, pentru ca bobocii sa-şi poata spala ciocul.

Furajul se altereaza uşor, aşa ca trebuie consumat destul de repede. De asemenea, in furajarea gaştelor se poate folosi şi masa verde care se administreaza de la doua saptamani in completarea ratiei şi nu inlocuind furajele de baza. Gaştele mai consuma şi iarba, foi de salata ori varza, papadie şi graunte.

Cresterea gastelor – o mica afacere

De la gaste puteti valorifica carnea, ouale, penele si ficatul. Avantajele consumului de carne de gasca sunt legate de faptul ca este foarte bogata in fier, zinc, fosfor şi potasiu. In plus, mai putin de 100 de grame de carne de gasca asigura portia zilnica necesara de vitamina B12.

Este indicata şi recomandata in caz de anemie şi intarirea organismului ori situatii de convalescenta. Daca ati decis sa cresteti gaste pentru ficat gras aflati ca 1 kg de ficat gras costa cat cel putin 10 kg de carne de pasare.

De asemenea, gastele poseda un penaj incomparabil mai valoros decat al gainilor, motiv pentru care ele se jumulesc de cateva ori pe parcursul vietii. O crescatorie de gaste constituie, asadar, o oportunitate de afaceri demna de luat in considerare de orice gospodar.

GÂSCA AFRICANA

Ca rara de origine se presupune ca provine din Hindustan — India, fiind înrudita cu gâsca chineza. A fost descrisă pentru prima data in anul 1859 când au fost debarcate câteva exemplare in S.U.A., respectiv in Essex, Massachusetts. Din alte surse de informaţii se presupune ca ele au fost debarcate in Provinctown, Massachusetts, venind din Africa, in S.U.A., in cadrul expoziţiilor de păsări, au rămas cu denumirea de gâscă Africans. Prezintă un penaj bine strâns pe corp, cu un trunchi lung, larg si adânc, fără a avea o constitute grosolană. Are o voce joasă, clară, adâncă si muzicală. Culoarea penajului este gri pe partea laterală a corpului si gri-deschis pe piept si abdomen. Există si varietatea albă, la care ochii sunt albaştri, picioarele si ciocul de culoare portocalie.

Capul, partea superioara a gâtului si spinării sunt de culoare castanie-maro. La baza ciocului prezintă un caruncul si la gât bărbie (traista). Gâştele africane se cresc uşor, au viteză mare de creştere si aptitudini deosebite pentru îngrăşare. Producţia de ouă este in general mai mică decât a altor rase de gâşte, dar sunt considerate mai bune ouătoare decât rasa Toulouse si chiar Emden, caracter care se remarca printr-o bune precocitate a bobocilor care, in creşterea intensiva, la vârsta de 7—8 săptămâni atinge greutatea de peste 4 kg, cu un consum specific de 2,5—3 kg furaje. Deşi are aptitudini pentru îngrăşare, producţia de ficat este mijlocie, ceea ce face ca aria de răspândire a acestei rase să fie mai restrinsă.

CARTEA GASTELOR

Deşi gâştele nu sunt “răspunsul” la problema foametei mondiale, ele ocupă o nişă importantă în schema producţiei de mâncare, fiind singurele păsări care pasc şi pot utiliza astfel mari cantităţi dintr-un furaj care altfel ar fi ignorat. Sunt capabile să utilizeze iarba din locuri unde ierbivorele nu ajung: marginea drumului, şanţuri, zone mlăştinoase.

Capitolul 1. De ce gâştele?

Gâştele înseamna:
a) carne hrănitoare;
b) ouă mari;
c) grăsime pentru copt;
d) puf pentru pilotă şi haine de iarnă;
e) alarmă pentru vizitatori şi predatori.

Acolo unde iarba este disponibilă în cea mai mare parte a anului, gâştele pot fi crescute cu mai puţine furaje concentrate decât orice alt animal domestic, excepţie poate bibilicile. Au nevoie de adăposturi simple în cele mai multe dintre climate, iar dacă sunt protejate împotriva predatorilor şi li se acordă o îngrijire corespunzătoare, au o rată a mortalităţii extrem de mică.

Gâştele şi raţele par a fi păsările de curte cele mai rezistente la îmbolnăviri, paraziţi, vreme rea. Gâştele se simt bine şi în climat cald, cu condiţia să existe apă şi umbră. Cresc foarte repede. Bobocii ajung la 5-6 kg în 8-10 săptămâni de la eclozare.

În afara unor prejudecăţi culturale, nu există probleme legate de ouăle de gâscă. Pot fi consumate fără precauţii speciale.

Gâştele sunt mai longevive ca majoritatea păsărilor: 15-20 de ani.

Capitolul 2. Câteva lucruri de luat în considerare

Gâştele sunt păsări mari şi puternice. Un mascul înfuriat loveşte cu ciocul şi cu aripile. Gâştele care clocesc sau au grijă de boboci pot fi şi ele agresive. Copiii mici n-ar trebui să se apropie de ele.

Unele rase pot fi considerabil de zgomotoase, în vreme ce altele sunt aproape mute.

Prezenţa gâştelor în grădină nu este de dorit.

Modul în care sunt crescute păsările şi rasa lor influenţează calitatea cărnii. Păsările crescute în spaţiu mic tind să fie mai grase decât cele care au acces la păşune.

Capitolul 3. Caracteristici exterioare

Gâştele au o glandă cu a cărei secreţie ung penele pentru a le face impenetrabile la apă.

Gâştele au nevoie de adăposturi care să le protejeze în special împotriva vântului, şi încep să devină sensibile dacă temperatura coboară sub - 14 grade Celsius mai multe zile la rând.

Au vederea excepţional de bună.

Unele rase prezintă o proeminenţă deasupra ciocului (gâştele chinezeşti şi africane), altele un smoc sub guşă (gâsca de Toulouse). În ambele cazuri aceste trăsături sunt mai proeminente la masculi şi se aceentuează odată cu înaintarea în vârstă.

Spre deosebire de găini, gâştele se contenţionează de gât şi trunchi, nu de picioare.

Capitolul 4. Comportament

Cele mai inteligente dintre păsările domestice. Au memorie bună şi nu uită oamenii, animalele şi situaţiile care le-au înspăimântat.

Cârdurile de gâşte sunt organizate ierarhic.

Nu se sacrifică gâşte în faţa cârdului, pentru că percep şi înţeleg moartea.

Sunt mai curate cu apă, dar pot fi crescute şi fără. Merg surprinzător de rapid şi pot acoperi distanţe mari. Şi-au conservat abilitatea de a zbura, multe varietăţi devenind destul de uşor zburătoare.

Legătura dintre mascul şi femelă este foarte puternică. Uneori, moartea sau înstrăinarea unuia dintre cei doi îl face pe celălalt să refuze un alt partener sau chiar să moară. Unele rase sunt monogame, în timp ce altele acceptă poligamia.

Gâştele cuibăresc la sol, adesea lângă un gard sau copac, 5-15 ouă. Masculii participă şi ei la creşterea bobocilor. Atunci când au boboci, gâştele pot fi agresive inclusiv faţă de stăpân.

În mod normal gâştele nu se bat şi trăiesc în armonie cu alte animale. Suprapopularea unor spaţii şi introducerea unor noi gâşte în grupuri gata formate duc automat la violenţe.

Capitolul 5. Alegerea rasei

Atunci când se doreşte identificarea trăsăturilor dorite la cârdul de gâşte, trebuie răspuns la următoarele întrebări:
a) Care este scopul principal în creşterea gâştelor? (ouă, carne, puf, combaterea buruienilor, controlul plantelor acvatice, pază, estetică sau diverse combinaţii);
b) Unde sunteţi localizaţi? (unele rase sunt mai zgomotoase decât altele, şi pot deranja vecinii; alte rase nu sunt adaptate frigului sau căldurii extreme);
c) Câtă experienţa aveţi în creşterea păsărilor de apă? (unele rase cer cunoştinţe mai serioase);
d) Ce culoare a penelor este mai adaptată situaţiei voastre ?
e) Ce rase sunt disponibile local sau la comandă?

Spre deosebire de alte păsări, la formarea gâştei domestice au contribuit două specii diferite: gâsca asiatică şi gâsca europeană. Pe lângă acestea, mai există două versiuni exotice, provenind din specii nedomesticite: gâsca egipteană şi gâsca canadiană.

Rasele grele sunt:
a) Africana;
b) Embden;
c) Toulouse.

Rase medii:
a) American Buff;
b) Pilgrim;
c) Pomeranian;
d) Sebastopol.

Rase uşoare:
a) Chineză;
b) Roman Tufted.

Capitolul 6. Cum să-ţi faci cârdul de gâştele

Cel mai ieftin este să porneşti din ou, dar şi cel mai riscant. Ouăle se pot deteriora şi nu se ştie câte din ele sunt fertile.

Metoda cea mai comună sunt bobocii de o zi. În mod normal, dacă se cumpără nesexaţi masculii şi femelele sunt la paritate.

Capitolul 7. Incubaţia

Primele 8-10 ouă făcute de o gâscă nu trebuie puse la incubat, rareori dau rezultate. Adesea, ouăle făcute în a doua parte a sezonului dau rezultate mai bune la incubaţie.

Durata de incubaţie este 29-31 zile. Variaţiile merg de la 28 la 33 zile.

Fertilitatea este de 75-95% la rasele medii. Fertilitatea este cea mai bună în sistemul gospodăresc, unde gâştele sunt crescute în număr redus. Prezenţa apei ameliorează de asemenea fertilitatea. Incubaţia artificială scade eclozabilitatea spre 50%.

Raţele, găinile şi curcile pot cloci ouă de gâscă, însă un număr foarte redus. Multe găini nu pot întoarce ouăle de gâscă, de aceea este o idee bună să le întoarcem noi de două ori pe zi.

Capitolul 8. Creşterea bobocilor

Cresc foarte rapid, sunt duioşi şi dacă sunt trataţi cu afecţiune devin foarte apropiaţi de oameni. Alături de bobocii de raţă, sunt considerate păsările cele mai uşor de crescut din ou la maturitate.

Trebuie ţinuţi la căldură şi uscaţi. Dacă se udă şi e frig, răcesc şi mor imediat. Până când nu le cresc penele (5-8 săptămâni) trebuie ţinuţi la adăpost de ploaie.

Mâncarea trebuie să fie proaspătă, să conţină masă verde tocată, dar şi proteină. Mâncarea mucegăită cauzează îmbolnăviri.

Apa trebuie să fie proaspătă şi la discreţie.

Spaţiul trebuie să fie adevat. Supraaglomerarea duce la îmbolnăviri şi canibalism.

Bobocii trebuie să fie feriţi de predatori.

Capitolul 9. Îngrijirea gâştelor adulte

Dacă sunt ţinute în cârduri mici şi lăsate să umble în jurul gospodăriei, au nevoie de mai puţină atenţie decât orice pasăre domestică, cu excepţia bibilicii.

Dacă vremea rea şi bolile nu prea le răpun, sunt expuse vulpilor, câinilor vagabonzi şi păsărilor de pradă. Dieta trebuie să fie echilibrată. Multe medicamente folosite în hrana găinilor şi a curcilor reduc fertilitatea gâştelor.

Nu e nevoie de apă pentru îmbăiere, dar cu certitudine este nevoie de apă proaspătă de băut, în care gâştele să-şi poată băga capul. Contenţionarea de picioare poate duce la ruperea acestora.

În multe situaţii, o livadă este un loc excelent pentru păscutul gâştelor. Mai pot fi folosite şi pentru întreţinerea peluzei.

Gânsacii par să fie cei mai fertili în anii 2 şi 3, cu o scădere de 20% în anul 4.

Capitolul 10. Dimorfismul sexual

Dimorfismul sexual este mai redus la gâşte decât la raţe şi găini. Uneori este dificil de făcut diferenţa dintre mascul şi femelă pentru începători.

Cea mai sigură metodă de a afla dacă avem de-a face cu o gâscă sau cu un gâscan este examinarea cloacăi. La boboci se poate face începând din a treia zi de viaţă.

Pilgrim este singura rasă care poate fi sexată după culoare. În general, gânsacii sunt mai dezvoltaţi, duc capul şi umerii mai sus mai sus şi au abdomenul mai puţin proeminent decât gâştele. La rasele Africană şi Chinezească, umflătura de deasupra ciocului este mai pregnantă la masculi.

Capitolul 11. Probleme de sănătate şi fizice

Cauzele îmbolnăvirii acestor păsări sunt:
a) dietă deficitară;
b) apă stătută;
c) aşternut mucegăit;
d) hrană cu medicamente;
e) supraaglomerare;
f) lipsă de igienă.

Capitolul 12. Abatorizarea

Curăţenia este esenţială în această activitate neplăcută dar necesară.

Cel mai mult timp durează jumulitul păsării. Pentru a micşora timpul alocat acestei operaţiuni, gâştele nu trebuie sacrificate înainte de creşterea completă a penelor (9-12 săptămâni).

Cea mai simplă metodă de sacrificare este cea cu toporul bine ascuţit.

Jumulitul este foarte greoi pe uscat. Cel mai bine este ca în prealabil gâsca să fie înmuiată în apă caldă. Puful se poate usca ulterior.
12179175_10206934635916333_1464233532_n
12179175_10206934635916333_1464233532_n
12570913_795622913900533_1302750487_n
12570913_795622913900533_1302750487_n
12988095_1160582933966038_765976674_n
12988095_1160582933966038_765976674_n
12992166_1160582547299410_630375523_n
12992166_1160582547299410_630375523_n
gaste emdem
gaste emdem

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.